Știu ce înseamnă să fii ocupată.
Sunt mamă a cinci copii, mă ocup de toate treburile casei, lecțiile de școală trec prin mâna mea, supraveghez zilnic copiii la exersatul instrumentelor și sunt soție de slujitor. Mai mult, de ceva vreme ne-am mutat la țară, unde îngrijim de grădină și de câteva animale. Zilele trec pe nerăsuflate. Parcă nici nu începe bine o săptămână, că se și apropie de final. Paginile calendarului trebuie întoarse așa repede, că nici nu apuc să mă bucur prea mult de imaginea și versetul aferent lunii respective. Împreună cu acestea, se scurge viața mea. Așa de repede am devenit din copil adolescentă, tânără, m-am căsătorit și acum sunt mamă. Cea mai mare fiică, Elisabeta, are opt ani și mă minunez zi de zi cât de mare este.
Cu cât înaintez în vârstă, sunt tot mai conștientă de această ireversibilitate a trecerii timpului și se naște în mine dorința tot mai mare de a trăi clipele pe care Dumnezeu mi le mai dă cu folos. Mă rog adesea Domnului să îmi dea înțelepciune în a-mi trăi viața, în a prețui clipa, în a răscumpăra vremea. Uneori, tumultul vieții mă prinde în vârtejul ei și sunt momente în care simt că mă ia valul. În astfel de cazuri, iată câteva lucruri care mă ajută să ies din vârtej și să merg din nou pe o cărare a păcii:
- Stai, oprește-te!
Cât de greu e lucrul acesta pentru o mamă veșnic ocupată! Totuși, cât de necesară e oprirea! Chiar dacă treburile casnice trag de noi, trebuie să punem deoparte timp pentru meditație, rugăciune, citirea Scripturii. Aceste oaze de liniște, efectuate cât mai calitativ, sunt singurele care, garantat, nu dăunează în niciun fel și ajută la ridicare spirituală și psihică. Atunci când ne apropiem de Domnul cu dorință sinceră de pocăință (multe mizerii mai adunăm în vâltoarea vieții, adesea, inconștient) și când deschidem Cuvântul Lui cu inima gata de a primi Cuvântul, propășim. Mintea e curățată de păcat și inima se umple din nou de bucurie și pace.
Cristina Lungu
- Amintește-ți să fii mulțumitoare
Suntem atât de predispuse să uităm să ne bucurăm pentru ce primim de la Domnul! Viața nu e tocmai simplă, provocările sunt multe, greutățile nu ne ocolesc. Întâmpinăm dezamăgiri în relațiile cu oamenii, așteptările ne sunt înșelate, observăm că altora le merge mai bine și au realizări pe care tânjim să le avem și noi. Încetul cu încetul, inima ni se poate umple de amărăciune, invidie, cârtire. În loc să fim mame vesele în mijlocul casei noastre, devenim supărăcioase, acre. Nevegherea ne duce de multe ori în starea aceasta. Atunci, trebuie din nou să apelăm la exercițiul mulțumirii și, pas cu pas, lucrurile vor căpăta sens din nou, viața va avea din nou culoare, gust. Umbra de pe fața noastră se va șterge și vom emana veselie și seninătate.
- Bucură-te de copiii tăi
Cât despre copiii pe care i-am primit de la Domnul, sunt două perspective pe care le putem avea. Conștient sau nu, putem să îi percepem ca pe obstacole în calea atingerii țelurilor noastre (adesea egoiste). De multe ori, poate nu verbalizăm lucru acesta, dar îl gândim. În acest fel, copiii pot deveni o sursă de frustrare, o povară, o greutate nemaipomenită a vieții. Nu ar trebui să fie așa. Odată devenite mame, ar trebui să încercăm, să ne dăm silința în a vedea miracolul ce se ascunde în spatele creșterii unui copilaș și, totodată, potențialul enorm din el. Nu e ușor să fim răbdătoare, nu e ușor să renunțăm, nu e ușor să zâmbim, nu e ușor să îngăduim. Dar, de îndată ce suntem gata să ne minunăm zilnic de comorile primite și să investim cu grijă în ele, transmitem și copiilor noștri iubirea care se află deja în inimile noastre.
Dragi mame, încă mai avem timp. Avem timp să punem deoparte câteva minute pentru părtășia zilnică cu Dumnezeul nostru, avem timp să gândim și să verbalizăm cuvinte de mulțumire, putem încă să ne bucurăm de copiii noștri. Dumnezeu să ne dea înțelepciune la fiecare, mie în primul rând, să înțelegem că, atât timp cât suntem în viață, avem 24 de ore pe zi să facem ceea ce e bine, ceea ce e plăcut Domnului. Dumnezeu să ne ajute, de asemenea, să ne ordonăm bine prioritățile, renunțând la ceea ce nu e folositor pe plan spiritual, dar care, ne umple așa ușor timpul.
