Introducere
În decursul istoriei, omenirea, a căutat în multe feluri să găsească drumul spre sensul și împlinirea vieții.
Mistuit de puternice și ancestrale conflicte lăuntrice, omul s-a luptat adesea, atât cu semenii săi, cât și cu sine însuși, zbătându-se între agonie și extaz, fericire și disperare.
Și-a croit propriile „șorțulețe de frunze” – metode de coping menite sa îl țină pe linia de plutire, a emis judecăți de valoare și ideologii pentru a semnifica realitatea percepută, și-a creat instrumente care să-i înlesnească o mai bună adaptare în raport cu solicitările vieții.
A devenit, în timp, tot mai abil și specializat în a crea adevărate „lumi” – complexe și sofisticate din multe puncte de vedere (ideologic și operațional)… dar fericirea, pacea și echilibrul au rămas o dimensiune greu de găsit pentru el.
A căutat și caută încă „formula”, instrumentul, mijlocul prin care fericirea să-i fie asigurată și starea de bine să fie deplină. Evoluat și totuși fragil și înfricoșat, pendulează între mari efuziuni inteligente, aspirații eterne și impulsurile primare ale instinctelor de supraviețuire. Omul!
În tot acest tumult, revelat și cognoscibil, Adevărul i-a stat și îi stă aproape, chiar dacă omul îl „caută bâjbâind”.
Ștefania Botez
Adevărul i se descoperă omului, redându-i lumina ochilor – perspectiva, creându-i o cale și oferindu-i mijlocul prin care se poate ajunge la acel liman bun și dorit, al păcii și sensului, din care derivă împlinirea plenară.
Puterea divina și eternă a Adevărului îl cheamă aproape pe om, cu „funiile dragostei” și cu prețul dureros al jertfei, plătit de către Cel care a adus în ființă veacurile, și toate cele văzute și nevăzute. Omului ii este dat astfel acces (înapoi) la calea vieții din belșug și i se dă să „guste” din realitatea și puterea Duhului de viață veșnică.
În timp ce se adapă din acest izvor, pășește pe Calea cea nouă și vie.
Călătoria sa devine un adevărat proces al transformării și sfințirii, traversând deseori locuri întunecoase, obstacole și pustiuri.
Ce scop au toate acestea, cum sunt resimțite și ce este omul chemat să facă în tot acest periplu?… iată aspecte ce ne provoacă să le înțelegem, să le deslușim pentru a lua aminte, pentru a putea păstra focalizarea, „privind țintă”, neabătându-ne de la Calea Vieții, pentru a dobândi ca „rod sfințirea, iar ca final viața veșnică”.
- Identificarea problemei
Pustiul – este prezent pe calea celor ce relaționează cu Dumnezeu: poporul scos din Egipt merge spre țara promisă și este „abătut” de către Dumnezeu prin pustiu (Deuteronom 8:2); Domnul Isus Însuși este dus de Duhul, după botez, în pustiu „ca să fie ispitit de diavolul” (Matei 4:1); Pavel, la rândul lui, trăiește experiența pustiei după convertire (Galateni 1:17-18). Ce forme poate lua pustiul?
Crize, greutăți, probleme, provocări, obstacole, pierderi… „O criză apare atunci când o persoană se confruntă cu un obstacol important de viață și care pare, pentru un timp, insurmontabil prin utilizarea metodelor obișnuite de rezolvare a problemelor.” (Caplan, 1964)
- Efecte pe care le poate produce pustiul
- Stres resimțit, simptome fiziologice, psihologice, spirituale,
- Sentimentul de copleșire / atacuri de panică, înfrângere: „nimic nu funcționează”, agitație / luptă sau apatie, retragere / evitare,
- Se poate resimți o nevoie imperioasă de a ieși din situația / starea curentă de durere, stres, disconfort; neajutorare și dependență de sprijinul altora,
- Scăderea randamentului / a eficienței, alterarea percepției și a discernământului.
- Reacții emoționale
Alterarea stărilor emoționale, instabilitate / labilitate, iritabilitate, crize de plâns / tristețe, mânie, frică, anxietate, nerăbdare. - Reacții cognitive
- Dificultăți de concentrare,
- Pierderea atenției,
- Tulburări de memorie,
- Ruminare cognitivă (gânduri repetitive, obsesive).
- Reacții comportamentale
- Izolare socială,
- Apatie,
- Regres (comportamental sau emoțional),
- Agresivitate,
- Impulsivitate,
- Insomnie,
- Dereglări alimentare.
- Reacții spirituale
- Apatie spirituală,
- Neîncredere,
- Cârtire,
- Necredință,
- Răzvrătire,
- Mânie îndreptată împotriva lui Dumnezeu,
- Apostazie.
- Reacția / răspunsul la ce ni se întâmplă determină rezultatul!
Răspunsul nostru poate fi:
- Reactivitate,
- Defensivitate,
- Vulnerabilitate asumată,
- Autenticitate și pocăință.
Fiecare mod de a traversa și de a răspunde etapei de „pustiu” va determina ce fel de oameni vom deveni.
- Ce scop are pustiul?
8.1. Să învățăm
- Să ne cunoaștem pe noi înșine,
- Să înțelegem profund modurile disfuncționale și reactive în care ne lăsăm purtați de senzații, emoții și tipare,
- Să permitem Duhului Sfânt să ne elibereze.
8.2. Să ne antreneze
- Pentru a fi biruitori indiferent de circumstanțe sau de cum ne simțim,
- Când „terenul e arid”, să putem face uz de voință, prin puterea Duhului și încredere în Cuvântul Său.
8.3. Să ne transforme
- În oameni care au dobândit, prin alegeri conștiente și asumate, un caracter după chipul și asemănarea Lui.
- Viața spirituală autentică
…nu va fi dominată de puterea sufletească – adică de simțuri și emoții, ci va fi trăită prin puterea voinței, înnoite și călăuzite de Duhul Sfânt.
Când sufletul conduce prin senzații și emoții, viața va fi trăită într-o dinamică a condiționării:
„doar dacă…”, ceea ce va genera:
- Lamentare,
- Nemulțumire,
- Frustrare,
- Luptă,
- Cârtire,
- Autoîndreptățire.
Când voința, sub îndrumarea Duhului Sfânt, va pune în mișcare o credință de tipul „chiar dacă”, creștinul nu va primi doar puterea de a trece prin adversități, ci și harul ca adversitățile să fie preschimbate în bine.
Ne bucurăm și Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu, precum și organizatorilor,
pentru binecuvântatul prilej de a reflecta împreună la toate aceste lucruri,
în cadrul conferinței „Puterea Cuvântului”.
Cu prețuire,
Ștefania Botez, psihoterapeut
