Dragă cititoare, dragă soră de suflet,
În paginile acestei reviste dedicate inimii femeii, vreau să îți deschid cu sinceritate o parte din povestea mea. Nu ca pe un capitol de durere, ci ca pe o mărturie a felului în care Dumnezeu poate transforma cele mai grele încercări în prilejuri de vindecare și de ridicare. Ceea ce urmează să împărtășesc nu este doar experiența unui divorț, ci călătoria unei femei care a descoperit, în mijlocul zdrobirii, puterea unui Dumnezeu viu, aproape și plin de milă.
Există momente în viață care ne frâng complet și ne reașază, fără ca noi să înțelegem de ce trebuie să trecem pe acolo. Pentru mine, acel moment a fost divorțul. Nu mi-am dorit niciodată ca povestea mea de viață să includă un astfel de episod. Când am făcut pasul spre căsătorie, am făcut-o cu toată inima, cu toată sinceritatea și cu dorința de a clădi o familie puternică. Dar viața nu a fost cum am visat-o eu, iar realitatea m-a lovit cu o durere atât de profundă, încât simțeam că îmi zdrobește inima.
Divorțul a fost una dintre cele mai grele încercări prin care am trecut. Au existat momente în care m-am simțit învinsă, neputincioasă, lipsită de direcție. Momente în care nu mai știam cine sunt și încotro să merg. Au fost situații extrem de dificile, decizii grele, lacrimi pe care doar Dumnezeu le cunoaște. Dar, în mijlocul acestor valuri, am simțit ceva ce nu mai simțisem până atunci: prezența constantă a lui Dumnezeu.
Dumnezeu a fost lângă mine la fiecare pas. Am simțit mângâierea Lui, alinarea Lui, puterea Lui. În clipele cele mai grele m-am trezit ridicată de o pace care nu venea de la mine, ci de la El. De multe ori, în mijlocul unei rugăciuni, simțeam cum Dumnezeu îmi răspunde pe loc, ca o confirmare că nu sunt singură. Și asta m-a ținut. Asta m-a întărit.
Felicia Benzar
Până să trec prin această încercare, nu știam prea multe despre ce înseamnă postul Esterei, dar în timpul acestor ani am început să îl practic. Aproape săptămânal. Am descoperit câtă putere, câtă claritate și câtă ușurare aduce postul în viața unui creștin. Și pot spune cu toată inima că postul și rugăciunea au fost stâlpii mei de susținere, armele mele spirituale, respirația mea. Cred cu tărie că prin ele am putut accepta voia lui Dumnezeu — o voie perfectă, desăvârșită, chiar dacă uneori dureroasă.
Pentru mulți din jurul meu, divorțul a însemnat sfârșitul. O ușă închisă pentru totdeauna. Un drum blocat. Un viitor compromis. Au fost oameni, chiar și dintre cei dragi, care au crezut că inima mea va rămâne distrusă, că nu voi mai fi niciodată femeia de odinioară, că nu voi mai putea iubi, că nu voi mai putea trăi normal. Dar Dumnezeu… Dumnezeu a schimbat toate aceste cuvinte ale oamenilor.
Astăzi pot să spun cu toată încrederea că divorțul nu a fost sfârșitul meu, ci începutul unei noi etape. Pentru mine, divorțul nu înseamnă rușine, nu înseamnă înfrângere.
Pentru mine, divorțul înseamnă Dumnezeul celei de-a doua șanse.
Dumnezeu a făcut din acea vale adâncă un loc al ridicării mele. A reconstruit în mine identitate, putere, curaj. A vindecat dureri despre care credeam că vor rămâne pentru totdeauna. Și astăzi, la trei ani de la divorț, pot să spun cu inima plină: sunt bine. Sunt fericită. Sunt stabilă emoțional. Sunt liberă.
Această experiență nu m-a îndepărtat de Dumnezeu, ci m-a apropiat mai mult. M-a învățat să stau înaintea Lui cu sinceritate, să depind de El, să Îl caut cu toată ființa mea.
Mă numesc Felicia Benzar, am 31 de ani, sunt din Timișoara, dar de câțiva ani locuiesc în Germania, unde sunt stabilită și fac parte din Biserica Betania din Ingolstadt. Activez în lucrarea cu femeile și în zona de social media. De-a lungul timpului am avut multe ocazii de slujire și de împărtășire, iar una dintre experiențele marcante a fost întâlnirea cu sora Rodica, acum câțiva ani. Atunci i-am povestit o parte din situația mea — pe atunci încă mai existau șanse de restaurare. Îmi amintesc bine cum mi-a spus: „Poate într-o zi vei da o mărturie despre toate acestea.”
La acel moment nu am fost pregătită. Eram încă în mijlocul furtunii. Cuvintele ei au rămas undeva în adâncul inimii mele, dar nu aveam puterea să le împlinesc.
A trecut timpul… și astăzi înțeleg că Dumnezeu are un moment potrivit pentru toate lucrurile.
Când am văzut pe Instagram, pe pagina Suflet de Femeie, invitația de a trimite mărturii, am făcut o captură de ecran. M-am gândit mult… „Să o trimit? Să nu o trimit?” Nu eram sigură, nu eram convinsă că e timpul. Dar apoi m-am rugat. Și Dumnezeu a pus în inima mea o liniște, o pace și un imbold clar:
„Acum este timpul. Vorbește. Mărturisește. Alții vor fi vindecați prin ce am făcut Eu în tine.”
Și iată-mă aici, scriind aceste rânduri. Nu este ușor să redeschid ușa amintirilor dureroase, chiar dacă nu mă mai afectează ca înainte. Dar este timpul să spun povestea mea, pentru slava lui Dumnezeu și pentru încurajarea altor femei care trec prin situații similare.
Astăzi pot privi în urmă fără durere, ci cu recunoștință. Pentru că Dumnezeu a transformat una dintre cele mai triste pagini ale vieții mele într-o mărturie vie că El ridică, restaurează și dăruiește șanse noi.
Și dacă aceste cuvinte vor ajunge la o femeie care plânge acum, care se simte singură sau pierdută, vreau să îi spun atât:
Nu ești singură. Dumnezeu e acolo. Și acolo unde oamenii văd sfârșitul, Dumnezeu vede un nou început.
Cu recunoștință,
Felicia Benzar
O femeie ridicată de Dumnezeu, o mărturie a harului și a celei de-a doua șanse.
