„Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” (Psalmul 119:11)
„… Domnul a zis lui Elifaz din Teman: «Mânia Mea s-a aprins împotriva ta și împotriva celorlalți doi prieteni ai tăi, pentru că nu ați vorbit la fel de drept despre Mine cum a vorbit robul Meu Iov.»” (Iov 42:7)
Marea provocare a creștinilor nu este să discearnă adevărul de fals, ci adevărul de „aproape adevărat”.
Noi avem la îndemână Cuvântul lui Dumnezeu, care este tot ce avem nevoie pentru învățătură, mustrare, îndreptare, înțelepciune, neprihănire… dar tumultul acestei lumi ne fură și ne încurajează să ne grăbim în toate, fără a oferi timp lucrurilor importante, în defavoarea celor urgente.
E mai ușor să citești un devoțional scris de cineva; e mai la îndemână o carte pe un anumit subiect, care tratează efectul și nu cauza; e mai ușor să bifăm orice, în loc să ne facem timp să luăm Cuvântul lui Dumnezeu în mână și, cu toată dragostea și adorarea, să așteptăm și să descoperim ce are Domnul să ne spună.
În urmă cu 25 de ani m-am întors la Domnul și, în prima parte, am dus o viață religioasă aproape perfectă: bifam pe fugă cititul din Cuvânt, citeam multe devoționale și mă dăruiam în slujire. Aparent nimic ieșit din comun, dar aveam o religie, nu o relație cu Dumnezeu; până într-o zi, când lumea mea a fost zguduită de trădare, dezamăgire și prigonire.
Am avut oameni care au stat aproape de mine în acea perioadă (și le sunt profund recunoscătoare), dar am avut parte și de o „consiliere” care mai mult m-a zdruncinat. Și acolo, în momentul „zero”, moment de cotitură în care ori renunți, ori mergi înainte, m-am apucat să citesc Biblia cu alți ochi: cu ochii suferinței, cu ochii bolnavi de durere sufletească, cu ochii nerăbdători să afle alinarea.
Cristina Martonfi
Astăzi pot spune că aș mai trece încă o dată prin ceea ce am trecut, numai ca să ajung să iubesc Cuvântul lui Dumnezeu așa cum îl iubesc acum. Cuvântul lui Dumnezeu a prins viață în inima mea:
„Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” (Psalmul 119:71)
„Mă bucur de Cuvântul Tău ca cel ce găsește o mare pradă.” (Psalmul 119:162)
„Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei.” (Psalmul 119:24)
Cuvântul lui Dumnezeu a devenit totul pentru mine: Lumină. Înțelepciune. Speranță. Înviorare. Consiliere. Viață veșnică prin Cristos. Iertare. Restaurare.
Rezolvarea tuturor problemelor noastre ține de cui i se închină inima noastră, iar dacă inima noastră este calibrată la Adevăr, atunci trecem altfel prin orice ni s-ar întâmpla, știind bine că Biblia este despre Dumnezeul Atotputernic, Suveran, Atotștiutor. Când Îl cunoaștem bine pe El și ne dorim să-L descoperim tot mai mult, nu mai suntem duși în rătăcire de lucrurile „aproape adevărate”, de speech-uri motivaționale care nu transformă, ci doar pansează, și nu ne mai aflăm în postura celor trei prieteni ai lui Iov, ca să vorbim „aproape drept” despre Dumnezeu…
Când Dumnezeu îi răspunde lui Iov, El nu-i plânge de milă, nu-i dă „10 pași de restaurare”, ci începe prin a-i spune despre măreția Lui, despre splendoarea creației Lui, ca în final Iov să se smerească și să recunoască faptul că până atunci doar auzise de Dumnezeu, dar acum Îl și văzuse. Iar nouă, Dumnezeu ni se revelează prin Cuvântul Lui, așa cum scrie: „Deschide-mi ochii ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale.” (Psalmul 119:18)
Când Îl cunoști cu adevărat pe Dumnezeu, trăiești altfel, ești împotriva curentului și faci o diferență oriunde te-ai afla, așa cum spune Scriptura: „… nu vă potriviți chipului veacului acestuia.” (Romani 12:2)
Trăirea credinței tale nu mai este o trăire de duminică, ci de duminică până duminică. Crăciunul nu mai este un prilej de a face cadouri sau binefaceri, ci viața ta devine dăruire de sine zi de zi. Paștele nu mai este doar o dată în an, când sărbătorim învierea Domnului Isus, ci Cristosul cel viu Se vede prin omul nou care ai devenit, nu datorită abilităților tale, ci datorită suflării lui Dumnezeu din tine.
Pacea și eliberarea nu mai țin de scăparea de circumstanțe, ci de Prințul Păcii, care ne spune pas cu pas în Evanghelii cum să ne comportăm și cum să trecem prin ele.
Dacă ai ajuns până aici și ai înțeles că inima ta nu e ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu, vestea Lui bună e că te sprijină chiar în căutarea și aflarea Lui.
Domnul Isus Cristos a răstignit cu Sine inclusiv depărtarea și confuzia ta. Vino cu credință și roagă-L să te susțină în căutarea Lui, în puterea învierii Lui:
„Inima îmi zice din partea Ta: «Caută fața Mea.» Și fața Ta, Doamne, o caut.” (Psalmul 27:8)
Iar dacă ai ajuns până aici și starea ta e una bună, te încurajez să dai mai departe această Veste Bună!
