Viața noastră alături de Dumnezeu este o călătorie, un drum trasat de El – nu cum am vrea noi, ci cum dorește El, căci Dumnezeu pregătește faptele bune în care să umblăm, de dinainte, după cum scrie în Efeseni 2:10: „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”
Totuși, uneori sunt momente în viață când, din neatenție, oboseală sau neveghere, poți să ieși de pe cale. Când faci o alegere greșită, toată călătoria ta, toată viața ta, se poate schimba brusc.
Dumnezeu are mereu trasat un drum pentru noi; depinde foarte mult dacă noi ne depărtăm sau ieșim de pe cale. Cu toate acestea, El este mereu bun și credincios și veghează asupra noastră. Nu va fi ușor acest drum… dar El va fi cu noi!
Acum câțiva ani, am avut parte exact de această lecție. Uneori Dumnezeu îmi vorbește prin pilde, și exact acest lucru s-a întâmplat și atunci. Eram în drum spre un loc și trebuia să mergem pe un drum normal, după cum ni se părea nouă, însă lucrurile nu au stat chiar așa. Am ieșit de pe acest drum și nu aveam cum să ne întoarcem, așa că am tot înaintat.
A apărut în fața noastră – scriu „noastră” pentru că eram mai mulți – un drum lung și anevoios, cu multe curbe. Am urcat muntele și apoi l-am coborât vreo 45 de km, în total având 53 km până la destinație.
Uneori muntele care este în fața ta nu trebuie dat la o parte, ci trebuie urcat. Cu credință, chiar dacă nu e mereu ușor.
Multe m-a învățat Domnul prin această întâmplare.
Mihaela Ciorei
Am urcat muntele cu mașina, parcă șerpuind din curbă în curbă: drum anevoios, lung, pădure… nu vedeai decât drumul în față, cerul în sus și câțiva oameni lângă tine.
Mă gândesc: oare nu-i așa și în viață uneori? Și în încercare?
Când trecem printr-o încercare și avem un munte în fața noastră, uneori ne este dat să-l urcăm pentru a crește, pentru a fi cizelați, pentru a învăța că Dumnezeu veghează și este cu noi chiar și când nu vedem decât următoarea curbă, neștiind ce urmează apoi.
A fost un drum în care efectiv mi s-a făcut rău… și am oprit. M-am uitat în spate și nu mi-a venit să cred până unde am ajuns. Am luat aer și, cu ajutorul Domnului, în puțin timp am ajuns la destinație.
În mașină era cu mine o femeie ascunsă în Hristos, dragă inimii mele, de care Tatăl Ceresc S-a folosit. Ea mi-a spus: „Mihaela, întărește-te și îmbărbătează-te!”
M-am uitat la ea o clipă și parcă prin glasul ei Dumnezeu mi-a spus să mă liniștesc, să mă întăresc și să continui, pentru că El veghează (ea neștiind că treceam printr-o încercare la acel moment).
Cert este că, odată ajunsă acolo, El mi-a vorbit personal. Am luat brusc pixul în mână și țin minte cum mâna mea scria și scria fără să mă pot opri…
În inima mea am simțit că Domnul mi-a spus că trebuia să trec prin acest drum ca să înțeleg că ieșirea de pe calea Lui, neascultarea, neatenția la vocea Sa mă pot abate de la planul Său. Totuși… pentru că mă iubește, nu m-a lăsat singură. A vegheat asupra mea, m-a întărit și m-a îmbărbătat chiar prin aceste cuvinte care au ieșit din gura unei surori dragi, fără ca ea să știe nimic.
Dar El, Dumnezeu care vede, știa inima mea, știa întrebările mele, încercarea mea.
Cât de mare poți fi, Doamne! Și cât de adânc mă cunoști!
Mi-a vorbit Dumnezeu că este cu mine, chiar dacă am fost neatentă la vocea Sa. Și chiar dacă trebuie să merg pe un drum anevoios, cu cotituri, ochii să mi-i ridic către El, spunându-mi că nu mai e mult… și exact așa a și fost. După o scurtă vreme am înțeles totul. El a prelucrat inima mea, a pregătit o cale de ieșire și a călăuzit spre mine niște oameni deosebiți.
Exact așa este și viața uneori: trebuie să urci muntele vieții, cu cotituri, curbe, alegeri, opriri mici sau mari, dar există și o destinație, un scop al încercării… o nouă cale!
Când ieși de pe calea pe care El a trasat-o pentru tine, e inevitabil să nu suferi, să nu te gândești „ce-ar fi fost dacă…”. Oricum, fapta deja săvârșită, alegerea făcută își spune cuvântul, având consecințe – uneori nefaste.
Unele te pot prelucra profund, altele te pot chiar doborî.
Însă mereu se vor așeza lucrurile exact așa cum dorește Dumnezeu pentru tine, chiar dacă durează timp și este nevoie să înveți lecția potrivită…
Și acum, privind înapoi, realizez că așa a fost… Dumnezeu a vegheat asupra tuturor lucrurilor ca ele să ajungă să fie cum El dorește – spre binele nostru, după cum scrie în Romani 8:28: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”
Mare este bunătatea Sa față de cei ce se încred în El!
Adu-ți aminte și tu de această bunătate a lui Dumnezeu față de tine, mai ales acum, la sfârșit de an.
Nimic nu este la întâmplare; în viața copiilor lui Dumnezeu nu există coincidențe, ci doar mâna Lui care orchestrează totul!
Chiar dacă anul acesta ai ieșit de pe cale sau ai avut mici nevegheri, nu descuraja, ci ațintește-ți privirea spre Acela care mereu poate face o nouă cale binecuvântată pentru tine. Păstrează credința în inima ta, închină-ți întreaga ființă lui Isus și adu-ți aminte: anul acesta Dumnezeu a vegheat asupra ta – bucură-te!
Și crede că El va veghea și anul care stă înaintea ta. De aceea, ruga mea este:
„Doamne, mergi înaintea mea și pregătește ceea ce eu nu pot vedea – dar pregătește și inima mea!”
Mihaela Ciorei
Biserica „Elim”, Beasain, Spania
