În fiecare primăvară, sufletul nostru este chemat din nou să retrăiască drumul spre Înviere. Trecem, parcă împreună cu Domnul Isus, prin durerea Golgotei, prin liniștea apăsătoare a Gropii mormântului și apoi prin bucuria biruitoare a Grădinii Învierii.
Însă călătoria credinței nu se oprește aici.
După Înviere urmează Înălțarea Domnului și apoi Rusaliile, în alte două locații fundamentale: Muntele Măslinilor și Camera de Sus. Aici zăbovim pentru a observa momentul în care Dumnezeu își revarsă Duhul Sfânt peste oameni și transformă pentru totdeauna inimile celor ce cred.
Înainte de a Se înălța la cer, Domnul Isus le vorbește ucenicilor Săi cu tandrețe și autoritate. Le spune că Se va întoarce la Tatăl, dar nu îi va lăsa singuri. Le promite un Mângâietor, pe Duhul Sfânt, care va rămâne cu ei și îi va întări. În același timp, le încredințează o misiune: să meargă în toată lumea și să ducă vestea bună a Evangheliei. Nu prin puterea lor, nu prin curaj omenesc, ci prin puterea venită de sus.
Privind la ucenici înainte și după Rusalii, observăm o schimbare uluitoare. Înainte de coborârea Duhului Sfânt îi vedem fricoși, nesiguri, dezorientați. Petru se leapădă, Toma se îndoiește, ceilalți se ascund de teamă. Chiar și după Înviere, mulți dintre ei încă nu înțeleg pe deplin planul lui Dumnezeu.
Dar după Rusalii, aceiași oameni devin de nerecunoscut. Din oameni speriați se transformă în martori plini de curaj. Încep să vorbească fără teamă, să se roage cu putere, să aducă speranță și vindecare. Cartea Faptele Apostolilor devine mărturia unei vieți schimbate radical prin lucrarea Duhului Sfânt.
Rodica Baciu
Și femeile au avut un rol special în această lucrare. Ele au fost cele care, în dimineața Învierii, au mers la mormânt purtând miresme și purtând în inimă întrebări și temeri. „Cine ne va da piatra la o parte?” se întrebau ele. Cu toate acestea, dragostea lor pentru Domnul a fost mai mare decât frica.
Aceleași femei se află apoi în odaia de sus, în rugăciune, așteptând promisiunea Tatălui. Iar când Duhul Sfânt Se revarsă peste cei care cer făgăduința Tatălui, și ele devin femei puternice ale credinței. Femei care vestesc cu îndrăzneală că Isus este viu și care își dedică viața răspândirii acestei vești bune. Femei care își dedică viața răspândirii speranței și iubirii lui Dumnezeu.
Mă întreb adesea: noi cum arătăm astăzi? Suntem copleșite de probleme, obosite, dezamăgite, speriate de ceea ce se întâmplă în jurul nostru? Sau suntem femei pline de putere, de pace și de curaj?
Adevărul este că totul depinde de sursa din care ne alimentăm sufletul. Dacă ne bazăm doar pe propriile puteri, pe voința noastră, pe emoții sau pe resursele omenești, vom obosi repede. Vom încerca să rezistăm, dar povara vieții va deveni uneori prea grea.
Însă Dumnezeu nu ne-a chemat să trăim singure și epuizate. El ne oferă aceeași putere revărsată la Rusalii – prezența Duhului Sfânt în viața noastră. Duhul Sfânt este Cel care ne mângâie, ne călăuzește, ne ridică atunci când cădem și ne amintește promisiunile lui Dumnezeu. El aduce în noi roada minunată despre care vorbește Scriptura: dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, credincioșie și stăpânire de sine.
Atunci când această putere lucrează în noi, devenim și noi de nerecunoscut. Nu mai trăim conduse doar de teamă, de stres sau de presiunea lumii. Începem să purtăm în noi frumusețea caracterului lui Hristos.
Recent am avut ocazia să vizitez Coreea de Sud și China. Acolo am întâlnit frați și surori în credință care se roagă, cântă și trăiesc aceeași Evanghelie ca și noi. Am văzut oameni plini de pasiune pentru Dumnezeu, care cred cu toată inima în puterea Lui și care doresc să schimbe lumea prin iubire și credință.
M-am întrebat: cum a ajuns Evanghelia până la marginile pământului? Cum au fost transformate popoare și generații întregi? Răspunsul este unul singur: prin puterea Duhului Sfânt și prin oameni care au lăsat această putere să ardă în inimile lor.
Astăzi, noi, femeile – mame, soții, fiice, profesioniste, slujitoare în biserică și în societate – purtăm multe responsabilități. Trăim sub presiuni uriașe, uneori greu de explicat. Suntem chemate să fim puternice, să iubim, să iertăm, să construim și să rămânem în picioare chiar și atunci când sufletul ne este obosit.
Dar nu suntem chemate să facem toate acestea singure.
De aceea, să transformăm sărbătoarea Rusaliilor într-o ocazie sfântă de apropiere de Dumnezeu. Să ne oprim din alergarea zilnică și să ne deschidem inimile înaintea Lui. Să-I cerem să ne umple din nou cu prezența Duhului Sfânt, să aprindă în noi credința, speranța și dragostea care nu se sting.
Dumnezeu încă lucrează, încă vindecă, încă ridică și încă transformă vieți. Iar inimile femeilor care Îl caută sincer rămân un loc în care El Își revarsă pacea și puterea Sa.
Prin puterea Duhului Sfânt putem rămâne femei ale păcii într-o lume agitată. Putem iubi necondiționat, putem avea răbdare, echilibru și speranță. Putem deveni mâinile prin care Dumnezeu mângâie, glasul prin care încurajează și inima prin care El iubește lumea aceasta.
Iar atunci, în viața noastră, în familiile noastre și în societatea în care trăim, se va vedea frumusețea unei credințe vii – o credință care nu doar vorbește despre Dumnezeu, ci Îl poartă cu adevărat în fiecare gest, în fiecare cuvânt și în fiecare zi.
