De multe ori, ca și fete, avem nevoie de o prietenie strânsă și de încredere pentru a ne putea deschide sufletul și a ne elibera de unele frici, temeri și chiar de a spune o bucurie nemărginită, dar secretă, unei persoane care ar putea înțelege perfect ceea ce simți.
Cu timpul te atașezi de acea persoană și o simți ca parte din tine, simți că poți să îi spui totul și că ea te înțelege. În astfel de momente, cel mai bine ar fi ca tu, mamă, să te deschizi față de fiica sau fiicele tale pentru a crea o legătură strânsă și indestructibilă încă din frageda lor copilărie. Ca ele să știe că mereu MAMA e acolo, că MAMA nu trădează și că MAMA face totul pentru ele.
Ei bine, aici începe povestea mea și a micuțelor mele prietene, Emma și Anna. Deși au doar 7 și 9 anișori, vă spun sincer că Îl văd pe Dumnezeu prin ele în fiecare zi.
Iudita M (scriitoare)
Pentru Emma, încă de când era în burtica mea și creștea cuminte și sănătoasă, Domnul îmi forma o legătură profundă cu ea. Mereu spuneam: „Dumnezeu mi-a dăruit cel mai frumos cadou!”, și încă de atunci îi povesteam toate bucuriile și întristările mele. Parcă era mereu acolo, sub inima mea, ușor cuibărită, șoptindu-mi: „Te iubesc, mama! Abia aștept întâlnirea cu tine!”
La fel am simțit când a apărut și Anna, a doua mea fiică. În timp scurt de la aflarea veștii, mi-a cucerit inima și tresăltam prin casă de bucurie, căci acum urma să am două comori pe viață.
Ei bine, încă de mici, cu ele am povestit tot, începând de la binecuvântările mari ale lui Dumnezeu cu privire la familia noastră și rostindu-le versete de bucurie din Sfânta Scriptură, precum: „Numai binecuvântarea Domnului îmbogățește” (Pilde 10:22a), iar eu eram bogată avându-le pe ele.
Chiar și atunci când aveam momente de întristare, deznădejde, ele mereu erau cele care îmi ștergeau lacrima și cu mânuțele lor gingașe îmi cuprindeau obrajii, lăsându-i cu multe săruturi, iar în jurul meu totul devenea o primăvară care îmi aducea mereu aminte de următorul verset: „Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit!” (Geneza 21:17b). Și atunci știam că Dumnezeu îmi aude glasul chiar și din văile adânci și prin ele îmi răspundea: „Sunt aici, cu tine!”
Legătura dintre mine și fete este una care a putut fi împletită perfect și fără cusur doar datorită prezenței lui Dumnezeu în viețile noastre și pentru că El mi-a lăsat înțelepciunea de a vorbi și a mă deschide întru totul față de ele. Chiar și atunci când au întrebări la care uneori nu știu ce să le răspund, îmi fac timp și medităm împreună la ceea ce nu înțeleg nici eu. Și pentru că, atunci când nu am avut răspuns la întrebări, am fost sinceră spunându-le că nici măcar eu nu știu ce să le răspund, au prins curaj să întrebe. Amândouă știu că atunci când greșesc eu nu le voi certa, ci le voi explica totul cu răbdare și dragoste.
Cele mai multe întrebări le primesc atunci când le citesc din Biblie; uneori nici eu nu gândeam atât de profund ca ele la versetele pe care le citeau.
Niciodată, când am fost copil, nu realizasem cât de semnificativă e rugăciunea „Tatăl nostru”. Recunosc că o spuneam ca pe o poezie, dar niciodată nu meditasem asupra ei până într-o zi când eram „supărată” pe una din poznele Emmei, prefăcându-mă că nu mi-a trecut supărarea pe ea, moment în care a intervenit Anna spunându-mi: „Mami, dar în rugăciunea «Tatăl nostru» spune: «și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri». Dacă nu o vei ierta pe Emma, să știi că nici Domnul Isus nu te va ierta pe tine.”
Atunci am realizat importanța cuvântului „precum”, care până atunci pentru mine era doar un simplu cuvânt. Până atunci nu meditasem niciodată asupra acestei rugăciuni atât de profund.
Citirea Scripturii împreună cu Emma și Anna ne-a apropiat foarte mult, iar ele au prins drag să învețe și să recite versete și psalmi încă de la vârstele fragede de doar 3 anișori. Acest moment de meditare și învățătură a Bibliei, în timp, pentru noi a fost legătura care a contribuit la o relație solidă între mamă și fiice.
Pot spune că, odată cu ele, am înțeles anumite pasaje din Scriptură și împreună am crescut frumos. Iar ele au învățat că cea mai bună prietenă le este MAMA, căreia îi pot spune totul, fără a fi judecate, pedepsite sau certate. Încrederea le-am câștigat-o atunci când am învățat să îmi cer iertare de la ele când am greșit; chiar dacă sunt copiii mei, acest fapt de recunoaștere este unul foarte important ca încrederea să fie zidită pe sinceritate și corectitudine. În Efeseni 6:4 găsim îndemnul perfect: „Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului”, pentru a ne recunoaște greșelile, ca să nu mâniem, întristăm, dar mai ales să nu pierdem încrederea propriilor noștri copii prin neasumarea greșelilor noastre.
Așadar, în timp, relația noastră de prietenie poate fi construită pe stâncă, precum casa înțeleptului, dăinuind o viață întreagă, unde armonia, pacea și dragostea descriu o parte din Raiul lui Dumnezeu oferit pe pământ.
Iar dacă un prieten este descris în Biblie în felul următor:
- La bine sau la rău – Proverbe 17:17: „Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.”
- Este uneori mai bun decât un frate – Proverbe 18:24b: „…dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.”
- Oferind sfaturi bune – Proverbe 27:9: „Cum înveselește untdelemnul și tămâia inima, așa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.”
Acestea sunt doar câteva puncte enumerate, dar dacă acel prieten este MAMA, care chiar poate oferi cele mai bune sfaturi, încurajări și îmbrățișări, ai câștigat cea mai strânsă legătură pe viață.
Acesta este și scopul meu: să rămânem unite, împreună și alături una de alta, înfruntând fiecare încercare a vieții, dar și bucurându-ne de fiecare biruință și binecuvântare primite din Mâna lui Dumnezeu.
