Simți că nu mai poți. E miez de noapte, şi inima se zbate. Gânduri aleargă cu repeziciune prin mintea ta îngrijorată, stresată poate. Când o să iasă soarele? Când o să fie liniște? Când o să fie bine?
Dar oare așa e scrisă viața aceasta? Oare chiar e dat omului să trăiască numai în bucurii și împliniri? Ne-a promis Dumnezeu numai lapte și miere în viața aceasta? Ce rost ar mai avea atunci Raiul? Ce rost are atunci Biblia care ne încurajează atât? Avem noi nevoie de încurajare când ne merge bine? Să fim serioase, nu e așa! Minunatele istorisiri despre Estera, David, Daniel și atâția alții aflați în momente de cumpănă, în momente de criză, în momente de răscruce, mai au oare valoare în zilele noastre? Mai privim noi oare în Cuvântul Lui să recunoaștem atotputernicia Lui?
E timpul, draga mea! E timpul, acum, aici, în locul în care te afli, să îți îndrepți privirea spre El, spre Cel Suveran, spre Cel ce scrie și istoria ta, spre Cel ce se îndură și are mila și de tine, să te frângi.
Flavia Bîrle
Nu e nimic mai de preț decât lacrimile ce cad în frângere, nu e nimic mai de pret în ochii Lui Dumnezeu decât o inimă smerită, chiar dacă poate prea mult purtată prin valuri, poate fără putere și fără cuvinte, dar care chiar și în tăcere, suspină și așteaptă. Așteaptă un răspuns, o binecuvântare, o rază de soare, așteaptă salvarea de la Dumnezeu. Vreau să îți amintesc și să te asigur că El e prezent aici, e lângă tine, e chiar lângă inima ta, și îți șoptește: „Va fi bine!”
Ai incredere în El încă o dată, predă-i Lui toate gândurile și sentimentele tale, lasă-te învăluită în iubirea și credincioșia Lui, nu vei fii dezamăgită. El întotdeauna are o soluție chiar dacă noi de multe ori poate nu putem vedea rezolvarea lucrurilor din cauza norului ce ne acoperă privirea, însă El poate, Isus deja a pregătit victoria. El și astăzi lucrează, și o va face, pentru că ești iubită de El, esti valoroasă , aleasă dinainte să te naști, binecuvântată și ai mare preț în ochii Lui. Va da la o parte greul, va sterge lacrima, va face un drum nou. Tu doar, frânge-te! Cazi pe genunchi și cheamă-L, strigă, plângi, fă ce simți, dar nu Îl lăsa să plece până nu se atinge de problema ta.
„El poate,
El poate,
Eu știu că poate
Eu știu că Domnul poate…”
Nu e nici o urmă de îndoială că e Dumnezeu suveran și poate să se atingă de tine, pentru că a dat putere unui copil să se lupte cu un uriaș, a fost cu o femeie care urma să își riște viața prin prezența ei într-un loc interzis femeilor, a fost cu un bărbat într-o groapă cu lei înfometați și nu i-a fost atins un fir de păr, și astăzi este și cu tine și cu mine și nu va da greș nici de data aceasta, pentru că planul Lui e perfect, voia Lui e desăvârșită.
„Căutați mai întâi împărăția Lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. (Matei 6:33)
Știu că viața aceasta de multe ori poate nu e tocmai ce ne-am imaginat în copilărie că va fi, de-a lungul timpului au fost multe suișuri și coborâșuri în viața fiecăruia, nu lapte și miere cum ne așteptăm, însă uitându-mă în urmă, peste orice greu, suferință și perioadă grea, sunt 100% sigură ca a fost DOAR EL, doar harul Lui nemeritat cel care m-a însoțit. Cu lacrimi în ochi recunosc dragostea Lui față de mine și îi mulțumesc că nu m-a lăsat niciodată, nu a plecat de lângă mine, nu m-a abandonat. Multumesc, Isus! În toate frângerile mele, Dumnezeu a fost mângâierea și alinarea mea, singurul care m-a înțeles pe deplin și care m-a putut ajuta să merg înainte. Astăzi, chiar daca e nesiguranță în jurul meu și tulburare, aleg să mă încred în El și sunt liniștită. El e suveran. Și tot ce îmi doresc e ca la sfârșitul alergării mele să Îl pot îmbrățișa, să îi cad la picioare și să Îi spun că Îl iubesc și Îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru mine.
Mă frâng, plâng, mă rog și aștept.
Dumnezeu a fost cu mine din pântecele mamei mele, și știu că va fi până la ultima suflare pe acest pământ. Am simțit iubirea Lui de atâtea ori de-a lungul vieții încât nu pot să disper, nu vreau să mă îngrijorez. Aleg să mă încred în El și sufletul meu va fi mângâiat. „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.” (Proverbele 18:10)
Mă încred în El, orice s-ar întâmpla…
Așa să ne ajute Dumnezeu tuturor în aceste vremuri ciudate. Încredere, iubire, rugăciune și frângere și apoi urmează …biruința.
„… căci El Însuși a zis: «Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.»” (Evrei 13:5)
Lasă-L să te atingă…
Te îmbrățișez!
