Tirgu Mures, Romania

Cântec de mulțumire! (Nr.54)

Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări. (Exod 15:2)

Când Domnul Isus ne dă izbândă și primim răspuns la rugăciuni, Îi cântăm laude?…

A cânta nu înseamnă neapărat a intona o melodie, ci a mărturisi prin vorbe lucrarea Lui, mărindu-L înaintea lumii. Aşa au făcut evreii în vechime, au cântat de bucurie că au trecut ca prin miracol Marea Roșie, rostind laude la adresa Celui care i-a scăpat de moarte.

Citim în textul de referință că, în cântecul lor, au povestit izbăvirea de sub puterea lui Faraon. Vorbele noastre să mărturisească felul minunat în care Domnul Isus ne-a ajutat să trecem cu bine prin situaţiile pentru care ne-am rugat. Mulţumirea este medicamentul ce lucrează și revigorează credinţa, biruind invazia de gânduri rele care vin.

Ne lăudăm cu ajutorul divin? Dacă vom tăcea şi nu vom „cânta” felul cum Domnul Isus ne-a ajutat, fiindu-ne ruşine să povestim altora despre puterea Sa, cum vor auzi cei prinși în cursa Diavolului? Și ce dacă nu avem voce sau dispoziția de a cânta…

Să povestim prin cuvinte pline de farmec, cu sunete plăcute la auz, înseamnă a cânta un „cântec de laudă”, mulţumirea inimii atragând atenția celor ce ne aud, înălţând sufletul omului spre Domnul Isus. De aceea, atunci când vorbim despre tot ce a facut Dumnezeu în viaţa noastră, să spunem ca şi cum am cânta un cântec, nicidecum strigând, urlând, plângând, jelindu-ne şi tânguindu-ne, ca şi cum Dumnezeu a murit.

Cristina Nicolae

Fie ca cine aude cântecul să simtă o atracţie spre Domnul. Astfel de laude dorește cerul, adăugând în corul de Sus pe toți cei care împlinesc Cuvântul Sfânt. Fie să aparţinem corului ceresc, mulţumindu-i totdeauna Domnului Isus pentru toate lucrurile. Pot veni și vremuri când inima nu cântă, fiind prea plină de trudă, dar și atunci Domnul Isus vrea jertfe de laudă, dorind ca şi în greul vieţii să-I mulțumim. Poate azi suntem triste, dezamăgite, gândul rău îndemnându-ne să cârtim, nu să mulţumim… Chiar dacă lucrurile nu sunt după cum dorim, să-i mulţumim Lui și când nu înțelegem. Mai important e ca Domnul să ne știe calea, decât să-i înţelegem noi modul de a lucra. Și orice ar fi să fie, să cântăm de mulţumire, ştiind că Domnul Isus ne va ajuta!

Amin!