„Doamne, ce să fac de mâncare?”
Mă uitam prin frigider cu ochii în lacrimi, cu gândul că ba nu am una, ba nu am alta. În lumina frigiderului deschis, mă rugam îngândurată. Mă uitam la pâinea uscată de pe masă și mi-a venit un gând: „mâncare din coji de pâine”. Nu râdeți că vă spun acum ce am făcut. Am tăiat pâinea în bucățele și am bătut un ou cu puțin lapte și ceva condimente și am amestecat. Am pus rămășițe de cașcaval, șuncă, ciuperci și le-am amestecat pe toate și le-am dat la cuptor. Când a fost aproape copt, am pus restul de brânzeturi de prin frigider și s-a copt așa frumos. Apoi am servit cu ketchup, și a rămas mâncare și pe dimineață.
O mâncare din coji de pâine, din rămășițe de mâncare, uneori asta e nevoie ca să ne amintim de Tatăl nostru. Într-o mocirlă din ograda stăpânului, mai stătea un om în lacrimi printre porci și mânca din resturile porcilor. În lacrimi și durere, în lipsuri își aduce aminte de tatăl lui, care putea să-i ofere totul. Adevărul e că uneori avem nevoie de mâncarea din resturi ca să ne aducem aminte că Dumnezeu se uită și asupra noastră, și pentru El suntem totul.
În timp ce serveam cu bucurie mâncarea aceasta, mi-am dat seama că înțelepciunea care vine de la Dumneze e nespus de minunată. Fără înțelepciunea de la El, probabil aruncam resturile și pâinea uscată. Dar, Dumnezeu e nespus de minunat că din resturi face minuni. Din 5 paini și 2 pești a hrănit o mare mulțime de oameni. Din oameni leproși, orbi, șchiopi, curve, din cei pe care noi îi considerăm resturile societății a făcut oameni care strigau pe străzi despre minunile Lui.
Frumusețea la Dumnezeu e că El nu vede resturi ca noi și nici vechituri. Din fiecare lucru și om poate scoate diamante. Nu crezi? Uită-te la tine în oglindă, din țărână am fost făcuți. Da, din țărână pe care o scuturăm de pe tălpile noastre. Cine e ca Dumnezeu? Nimeni nu se compară cu înțelepciunea Lui.
Lavinia Jinar
Femeia înțeleaptă își zidește casa, chiar și prin astfel de lucruri. Dar zidește cu înțelepciunea care vine de la Dumnezeu, că altfel ne dărâmăm casa cu însăși mâinile noastre. Cum? Și prin faptul că aruncăm ceea ce noi considerăm resturi. Azi arunci, mâine arunci până când nu mai ai ce. Dar, cu înțelepciunea de la Dumnezeu, azi zidești, economisești, zi de zi așa, până când îți dai seama că stai într-o casă zidită pe stâncă.
Da, în timp ce mâncam mâncarea aceasta, mi se plimba mintea prin Biblie și câte învățături poți lua din lucrurile simple atunci când ceri înțelepciune de la Dumnezeu.
Poate azi rămâi de aici cu o rețetă simplă să salvezi resturile.
Poate rămâi cu imaginea fiului risipitor care se ridică de la resturi și fuge spre tatăl Lui.
Poate te simți un rest al societății, sau în familia ta unde nu ești băgată în seamă și mereu la cratiță, dar sper să-ți amintesc azi ce minuni poate face Dumnezeu cu tine, când stai la dispoziția Lui.
Fiul risipitor e primit cu bucurie în brațele Tatălui. Indiferent unde și cum ești, aleargă în brațele lui Dumnezeu, căci El e gata să te primească și să te transforme într-un diamant. Iar dacă ai alergat deja și parcă nu vezi schimbări majore, nu uita că la început și diamantul a fost doar un rest de piatră până ne-am dat seama că șlefuit are o mare valoare.
Ți-aș mai scrie multe din ce am învățat acolo în rugăciune cu Dumnezeu, în bucătăria mea mică, dar la masă cu scumpii mei plini de bucuria unei mâncări delicioase. Dar, te invit să o faci și tu și să îți notezi tot ce îți aduci aminte din Scriptură când Dumnezeu a făcut din resturi ceva minunat. La pagina cu rețete vă las și rețeta și o poză.
Lavinia Jinar („Tribul mic al lui Daniel”)
Biserica „Betel”, Sebeș
