Oricât aș încerca să Îl cuprind cu ochii, în tot ceea ce a creat aici, nu pot să Îi cuprind măreția și splendoarea.
Oricât aș citi ca să cunosc, Doamne, n-aș ști decât o parte din Tine.
Îmi este sufletul însetat de fiecare șoaptă sfântă care îmi aduce vești de la Tine, de fiecare mângâiere a vântului în care îți simt mireasma de Pâine proaspătă și m-aș usca Isuse dacă apa Ta vie nu mi-ar adăpa izvoarele vieții în fiecare bătaie a inimii…
Îți mulțumesc, Doamne!
Azi nu e doar despre mine, ci despre tine femeie în aceeași stare cu mine, care plângi pe genunchi pentru soțul tău și copiii tăi, care încă nu îl cunosc pe Hristos, care încă nu înțeleg că au nevoie de un Mântuitor.
Mă gândesc la tine și mă rog pentru tine, suflet de femeie care te simți singură, care ai ochii ascunși de privirile celor care te întreabă, fără să știe cât doare: „Încă ai tăi nu s-au întors?!”
Claudia Vlad
Știu cum e!
Fiecare răspuns ai vrea să nu doară și chiar dacă zâmbești, cunosc ochii tăi care au învățat să plângă cu un zâmbet. Știu cum e să intri în locul de închinare și să privești la cele care se așează pe scaune împreună cu ei, iar tu și azi ești tot singură. Aud și cunosc oftatul tău când după o oră nici una dintre rugăciuni nu a fost pentru ei… și spui în inima ta: „Doamne, te rog nu mă uita! Ai milă de mine!”
Îți seacă cuvintele de pe buze și doar susurul inimii tale vorbește cu El și plângi… îți trece prin minte că ai fost uitată, că nu meriți, că nu faci ce trebuie…
Te mângâie întotdeauna Harul și înțelegi că, atunci când lacrimile tale întâlnesc iertarea, asta se cheamă pocăință, iar jertfa Lui își capătă sensul.
Pentru tine, cea pe care nu o cunosc pe nume, dar ești soră cu mine în Hristos, în credință și durere, îți scriu ca să știi: mă rog pentru tine! Nu ești singură!
Când Dumnezeu m-a atras la El cu aceste cuvinte: „Vino la Mine în starea în care ești!”, am cântărit bine cuvintele… iar starea mea era aceasta: soție credincioasă cu un soț necredincios. Asta era atunci și acum realitatea mea.
Dar, vestea bună ce se ascunde în cuvântul „stare” este că aceasta nu este un „statut”. Statutul nostru va fi mereu acela de fiice ale Dumnezeului celui viu, în Isus Hristos, iar „starea” în care ne-a găsit Hristos, se schimbă căpătând valoare. În promisiunile Domnului – ea devine „transformatoare” pentru că are în ea promisiunea sfințirii.
Tu suflet de femeie credincioasă, sfințești pe soțul tău și copiii tăi, nu uita asta!
„Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.” (1 Corinteni 7:14)
Iar ei devin prin har inimi rănite și mințite de Cel rău, inimi ce au nevoie să găsească mâinile Lui vindecătoare care să-i înconjoare pentru a le da vindecare, iar asta se cheamă Mântuire! „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)
Nădăjduiesc și aș vrea să văd cu ochii mei cum, la timpul hotărât de El, se vor întoarce la El atrași de Dumnezeu și convinși de Duhul Sfânt. Rolul nostru este să biruim dușmanii inimii noastre: nerăbdarea, îndoiala și amărăciunea inimii. Să stăm tari în credința că Cel ce a făcut promisiunea nu e un om care să mintă: „Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău.
Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?” (Numeri 23:19)
În fiecare luptă a minții tale, referitor la modul în care te rogi pentru ei, la ceea ce ai mai putea face în plus pentru ei, să nu uiți: Jertfa Lui este suficientă și El s-a rugat pentru noi toți: „…pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.” (Isaia 53:12)
Fiți binecuvântate în orice loc v-ați afla!
Claudia Vlad
