În Evanghelia după Matei 13:45-46, Isus Hristos spune: „Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.”
Există versete pe care le citești ani întregi fără să le înțelegi pe deplin. Apoi viața, durerea, rugăciunea și credincioșia lui Dumnezeu le dau un sens nou. Așa s-a întâmplat pentru mine cu această parabolă.
Fetița noastră poartă numele Nhoa Perla. Un nume ales cu rugăciune, cu lacrimi și cu multă semnificație biblică. Nhoa vine de la Noa, una dintre cele cinci fiice ale lui Țelofhad, menționată în Cartea Numeri. Într-o vreme în care femeile nu aveau aproape niciodată drept de moștenire, Noa și surorile ei au avut curajul să stea înaintea lui Moise și înaintea întregii adunări a lui Israel pentru a cere ceea ce era drept. Și ceea ce mă atinge atât de profund în această poveste este că Dumnezeu nu doar le-a auzit, ci le-a validat glasul.
Ruxandra Petrina
În Cartea Numeri 27, Dumnezeu îi spune lui Moise: „Fiicele lui Țelofhad au dreptate.”
Ce verset puternic pentru orice femeie care s-a simțit nevăzută, uitată sau neauzită.
Noa nu este doar un nume frumos. Este imaginea unei femei care vine înaintea lui Dumnezeu cu credință, cu vulnerabilitate și cu îndrăzneală sfântă. Este imaginea unei femei care nu renunță. Care continuă să creadă că Dumnezeu vede, ascultă și face dreptate. Din rădăcina ebraică, numele Noa este asociat și cu ideea de odihnă, pace și mângâiere sufletească. Există o sensibilitate aparte în acest nume – ca o liniște venită după furtună. Ca acea pace pe care doar Dumnezeu o poate așeza în inimă după o perioadă lungă de durere și așteptare.
Iar litera „H” din Nhoa poartă și ea o semnificație profundă. În limba ebraică, litera „He” (ה) este asociată cu suflarea divină, respirația și viața dată de Dumnezeu. În Scriptură, Dumnezeu schimbă numele lui Avraam din Avram în Avraham și al Sarai din Sarai în Sarah, adăugând această literă ca semn al legământului și al intervenției Sale divine. Este atât de frumos că exact peste doi oameni care trăiau imposibilul – sterilitatea, așteptarea, promisiunea întârziată – Dumnezeu a pus această „suflare” nouă de viață.
Și poate tocmai de aceea numele Nhoa Perla înseamnă atât de mult pentru noi. Pentru că ea este dovada că Dumnezeu încă aduce viață acolo unde a existat durere. Dar înainte de a o ține pe ea în brațe, Dumnezeu ne-a învățat să așteptăm.
Venirea băiețelului nostru a fost și ea un răspuns la rugăciuni rostite mult timp. Au existat luni și sezoane întregi în care singurul lucru pe care îl puteam face era să ne rugăm și să avem încredere că Dumnezeu lucrează chiar și atunci când nu vedem nimic. Iar după acea așteptare, după acele rugăciuni și după pierderea prin care am trecut mai târziu, Dumnezeu ne-a dăruit-o pe Nhoa Perla – încă o dovadă că El rămâne credincios în fiecare etapă a vieții noastre.
Astăzi, la doar o lună de când am născut-o, stăm și îi ținem pe amândoi în brațe și înțelegem mai bine ca niciodată că binecuvântările cele mai mari sunt adesea precedate de cele mai adânci procese.
Iar „Perla” a devenit pentru noi simbolul unei binecuvântări prețioase, născute prin proces.
Puțini se gândesc că o perlă nu apare ușor. Din punct de vedere fizic, perla se formează atunci când un fir de nisip sau un corp străin pătrunde în interiorul scoicii și provoacă rană, disconfort și iritație. Ca răspuns, scoica începe să acopere acea durere strat după strat, până când, în timp, se formează perla. Ce imagine profundă despre felul în care Dumnezeu lucrează uneori în viața noastră. Pentru că uneori cele mai prețioase lucruri se nasc din durere.
Nhoa Perla a venit după o sarcină pierdută. După momente în care trupul s-a frânt, inima s-a zdrobit și sufletul s-a temut. Există o durere aparte în pierdere, una pe care multe femei o poartă în tăcere. O durere care te face să te întrebi dacă vei mai putea spera din nou. Și totuși, chiar și acolo, Dumnezeu rămâne prezent. Psalmii spun: „Domnul este aproape de cei cu inima frântă.”
Au fost zile în care nu înțelegeam nimic. Zile în care întrebările erau mai multe decât răspunsurile. Zile în care comparația devenea o luptă tăcută. Pentru că atunci când vezi alte femei primind atât de ușor ceea ce tu ai cerut ani întregi în rugăciune, sufletul obosește.
Dar Dumnezeu nu scrie două povești la fel. În Eclesiastul citim că: „toate își au vremea lor.” Iar uneori, înainte să ne pună binecuvântarea în brațe, Dumnezeu lucrează adânc în inimă. Învață sufletul să se încreadă. Învață inima să se predea. Învață omul să umble prin credință, nu prin vedere. Biblia este plină de femei care au trecut prin așteptare, durere și rugăciune. Ana s-a rugat ani întregi pentru un copil. Sara a primit promisiunea când părea imposibil. Elisabeta a cunoscut rușinea și tăcerea înainte de minune.
Dumnezeu nu le-a uitat. Și nu te uită nici pe tine.
Poate că astăzi ești într-un sezon în care nu înțelegi direcția. Poate că ești obosită să te rogi. Poate că te doare să vezi visul altora împlinindu-se în timp ce al tău pare încă suspendat.
Dar credința înseamnă să continui să mergi chiar și atunci când nu vezi încă răspunsul.
Proverbele lui Solomon spun: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta.”
De aceea, nu renunța. Nu renunța la credință. Nu renunța la rugăciune.Nu renunța la speranță.
Continuă să ceri.
Continuă să crezi.
Continuă să umbli cu Dumnezeu chiar și prin proces.
Pentru că uneori, exact acolo unde a existat rană, Dumnezeu formează o perlă.
