O întrebare ce m-a măcinat tot mai tare în ultima perioadă.
Într-o lume în care persoanele din mediul evanghelic au tot mai mult teren în online, privesc cu îngrijorare cele două cărări ale influencerilor care se despart și merg în părți total opuse.
Pe de o parte avem influencerii creștini, care, deși nu sunt plătiți de nimeni, își dedică o mare parte din timp învățând și educând, îndreptând inimile oamenilor înspre Dumnezeu. Postările lor nu sunt despre ei, nu arată înspre viața lor, ci înspre cunoașterea Creatorului, a Cuvântului și măreției Lui. Postează rar fragmente din viața privată, lăsând conținutul despre Dumnezeu să fie cel care primează.
În cealaltă categorie, despre care vreau să discutăm de fapt, avem tot influenceri crestini, ce au ajuns cunoscuți pentru diferite talente, dar care de data aceasta, contrar celor de mai sus, sunt plătiți să își dedice o mare parte din timp fiind imaginea diferitor produse.
Fiindcă jobul de influencer plătit este unul care presupune expunere constantă, validare prin likeuri și urmăritori, promovarea propriei imagini, m-am întrebat cât de compatibil este el cu viața unui creștin?
Am fost și eu pusă în fața acestei decizii acum mulți ani, când activitatea de fotograf îmi aducea tot mai mulți urmăritori. Încă de pe atunci am încercat să aleg drumul pe care voi porni și ce decizii voi lua, în momentul în care poate, voi avea mai mulți urmăritori. Am vrut să știu ce voi răspunde dacă va veni momentul să fiu contactată pentru tot felul de colaborări, înainte ca acestea să apară. Dacă vreau ca ele să apară. Întrebările de mai jos mi le-am pus mie în primul rând, atunci, și le-am structurat acum în scris, văzând pericolul ce pândește tot mai tare femeile din bisericile noastre.
Mi-am îndreptat privirile înspre scriptură și am încercat să aflu:
La ce anume mă cheamă Dumnezeu ca femeie în primul rând?
Damaris Ivan
Tit 2:3-5 – „Femeile în vârstă să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin, să învețe pe altele ce este bine, ca să învețe pe femeile tinere să-și iubească bărbații și copiii, să fie cumpătate, curate, să-și vadă de casa lor, să fie bune, supuse bărbaților lor, pentru ca Numele lui Dumnezeu să nu fie vorbit de rău.”
1 Tesaloniceni 4:11 – „Să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre.”
Am putea spune că a fi influencer este ca orice alt job, că putem avea această ocupație și să fim liniștiți, așa cum scrie mai sus. Însă este natura acestei slujbe una plăcută Domnului?
De-a lungul timpului, nu am putut să nu observ în această ocupație o asemănare tot mai puternică cu lumea, când accentul cade pe imagine, consumerism și vanitate. Ioan ne spune – „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.” 1 Ioan 2:15-16. Iacov ne spune că „Prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu.” Iacov 4:4
Hai să vedem mai îndeaproape ce este mai exact pofta firii pământești și unde, sau mai ales la cine a apărut ea prima dată în scriptură?
În grădina Edenului, prima femeie „a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit și de dorit să deschidă cuiva mintea” Geneza 3:6. Aici apare pentru prima dată pofta firii. Acea pornire, înclinație, care vine din natura noastră căzută.
Fie că vrem sau nu să recunoaștem, caracteristicile jobului de influencer hrănesc firea pământească, căreia îi place să fie văzută, apreciată, lăudată. Fiecare like, comentariu, colaborare confirmă subtil plăcerea firii. Nu e o coincidență faptul că această slujbă este aproape în totalitate deținută de femei. Satan știe întotdeauna unde să mângâie și să lingușească ca să obțină ce dorește. Evei nu i-a spus că mâncând din pom va fi neascultătoare față de Dumnezeu, ci că va fi asemenea Lui!
Tot așa, nu ne spune că prin ședințele noastre foto cu rochițe decente ne hrănim firea pământească, sau că prin colecțiile virtuale de haine ispitim femeile să facă cumpărături, ca noi să avem mai mult de câștigat. Ne spune doar că ajutăm fetele din biserică să își găsească rochițe decente la prețuri mici. Doar împărtășim din viața noastră ca inspirație! Ce mari binefăcătoare suntem noi, și ce bine e când ni se confirmă lucrul aceasta prin câteva comentarii!
Ca femei, avem nevoia înnăscută de a fi apreciate, lăudate, valoroase. Nu degeaba Hristos ne spune specific nouă, femeilor, să fim îmbrăcate cuviincios, cu rușine și sfială, iar valoarea noastră să nu stea în lucrurile exterioare. Ne spune asta pentru că știe pericolul la care suntem expuse când mediul nostru se învârte în jurul imaginii și al laudei. Iubirea de sine, pentru femei, este asemenea vinului pentru un alcoolic. Ei bine, pozând și afișându-ne zilnic în mediul online, în același timp în care suntem chemate să ne răstignim zi de zi firea de dragul lui Hristos, e ca și când un om care vrea să se lase de băutură alege să lucreze într-un bar. Numai că aici nu suntem singurele implicate, ci avem o responsabilitate față de cei care ne urmăresc.
Este adevărat că un influencer nu este direct responsabil de faptele urmăritorilor lui, însă nu putem ignora faptul că postând zi de zi diferite obiecte, ajungem sursa ispitei pentru mii de ființe. O sursă de invidie, atunci când ne filmăm din toate unghiurile casa pe care mulți ajung doar să o viseze într-o viață; o sursă de comparație și nemulțumire, atunci când afișăm cumpărăturile nesfârșite ca pe niște mărunțișuri ce ni se cuvin.
O audiență mare ar trebui să vină cu o responsabilitate mare. Așadar, într-o lume în care Dumnezeu ne cere să fim cumpătați, pot veni eu în fața a sute de femei cu produse care mai de care mai atrăgătoare, iar apoi să îmi spăl mâinile spunând “dar totuși, vă îndemn să fiți cumpătate și să cumpărați doar ce aveți nevoie?” Nu este asta ca și încercarea de a ține post intr-o cofetărie? Și nu sunt eu cea care trece cu vinul la nasul celor care încearcă abstinența?
În căutarea mea, m-am întrebat și ce roade produce această ocupație?
Îi aduce pe oameni mai aproape de Dumnezeu, sau îi face mai materialiști? Îi ajută să fie mai mulțumitori sau mai invidioși? Îi face mai curați sau mai ispitiți?
Să presupunem totuși că avem de-a face cu cei mai stabili adulți. Ce facem cu tinerii care sunt la fel (dacă nu mai) prezenți decât noi în mediul online? Înspre ce le îndreptăm inima? E de ajuns pentru conștiința noastră să strecurăm câte o postare despre Dumnezeu din când în când, să mai facem cate o lucrare pentru El, ca mai apoi să fie îngropate de fotografii cu noi, reclame la îmbrăcămintea noastră, a copiilor noștri? Ce facem cu sufletele copiilor noștri, care ne văd constant fotografiindu-ne, filmându-ne și umplând internetul de propriile imagini? Le mai putem spune că frumusețea stă în omul ascuns al inimii? Că viața plăcută Domnului este o viață în care eu mă fac mic, ca El să se vadă mare?
Îmi e greu să cred că o mamă preocupată atât de mult de social media, de likeuri si urmăritori, de evenimente cu alți influenceri, va reuși să transmită copiilor ei că nu ne luăm valoarea din asta, în același timp în care inima ei saltă de bucurie că a depășit un număr de vizualizări, sau că a fost contactată de un anumit brand. Și mă întreb dacă merită prețul, să ne împingem copiii către un stil de viață înconjurat de poftele firii.
„Dar dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine să i se atârne de gât o piatră de moară…” Matei 18:6
„Voi sunteți lumina lumii… Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru.” Matei 5:14,16
Acum poate te gândești: păi eu nu văd moda sau frumusețea ca pe un pericol în sine. Cred că sunt forme prin care putem arăta creativitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. El ne-a făcut după chipul Lui, ne-a dat daruri, gusturi, feluri diferite de a fi. Dacă aleg să-mi arăt stilul, casa sau familia mea într-un mod deschis și plin de bucurie, eu cred că asta poate fi o mărturie. Poate cineva să vadă prin asta cât de bun și bogat e Dumnezeu în felul în care ne-a făcut unici.
E adevărat că Dumnezeu este creatorul frumuseții și că nu este un păcat să ne bucurăm de lucrurile frumoase primite. Însă există o diferență între mărturie și promovarea sinelui. Modul sau cantitatea în care o facem, poate hrăni egoul sau poate arăta într-adevăr spre Dumnezeu.
Dacă avem o casă frumoasă, foarte bine! Să-i dăm slavă Lui prin a ne deschide ușile și a fi ospitalieri. În modul acesta, arătăm nu doar frumusețea căminului nostru, ci fructificăm ceea ce am primit prin a-i sluji pe cei din jur. În schimb, afișarea constantă a posesiunilor noastre aduce mai degrabă frustrare și dorințe neîmplinite în inimile celor care ne urmăresc. O mărturie îl face pe om să îl slăvească pe Tatăl, o laudă îl va face pe om să admire sau să invidieze un alt om.
Deci ce fac cu darurile, creativitatea pe care le primesc? Îl slăvesc pe Dumnezeu sau mă slăvesc pe mine?
Pavel ne spune „Să nu faceţi să se poticnească fratele vostru pentru mâncare.” Romani 14:21. Dacă pentru o mâncare ni se cere atenție și grijă, cu cât mai mult nu se cere pentru ceea ce afișăm și postăm?
Biblia mă învață că tot ce fac, trebuie să fac ca pentru Domnul. Coloseni 3:23 – „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.”
Am ajuns la concluzia că dacă jobul meu și activitatea mea se bazează pe urmăritori, likeuri, promovarea modei lumești, vanitate, consumerism, promovarea unor produse de care oamenii nu au nevoie, atunci acel lucru nu poate fi “pentru Domnul”.
Ceea ce promovezi contează:
Un medic promovează sănătatea.
Un profesor promovează educația.
Un influencer promovează imagine, consum, trenduri trecătoare.
Iar ocupația aceasta, deși nu presupune vreo pregătire, vine cu o putere de influență mai mare decât multe alte joburi. Principala caracteristică este influența. Am pus multe întrebări aici, însă închei cu cele mai importante: Când voi ajunge în fața Creatorului meu, voi putea sta dreaptă, cu inima liberă, atunci când mă va întreba ce am făcut cu timpul meu și cu toată influența pe care am avut-o? Am folosit-o în mare parte să mă aclam în fața oamenilor sau să arăt către El? Ce îi voi răspunde?
Îmi doresc să creștem și să fim femei care caută Gloria lui Dumnezeu, nu propria faimă. Să punem accent pe un caracter frumos, nu pe un outfit reușit. Să ne lăudăm cu Domnul și să îi zidim pe alții prin încurajare, și să ne folosim influența pentru a sluji și a inspira evlavie. „Deci fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 10:31
