Parcă-L văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de-aproape,
Stea din Iacov ce răsare peste-a vremii lungă noapte.
Peste golul de-ntuneric, blând, se-nalță o Lumină,
Galileea umbrei morții e slăvită și senină. (Numeri 24:17, Isaia 9:1-2)
Căci Proorocul ce-l vestiră toți profeții de sub glie,
Flacăra de foc din rugul de dincolo de pustie,
Unsul cel văzut de David în Sionul de lumină,
Ni se naște din fecioară, într-un staul, jos, în tină. (Exod 3:1-4, Isaia 7:14)
El, Odrasla fără pată ce va semăna Dreptatea,
Dragostea, Neprihănirea, și-ntre lanțuri Libertatea,
Ni se naște, peste veacuri, ca Părinte tuturor,
Iată ce va face râvna Domnului oştirilor! (Isaia 9:7, Ieremia 23:5-6)
Ni se naște să zdrobească-n Sine-a șarpelui tărie,
Împlinind, prin Cruce, planul operei de mântuire,
Ni se naște ca Toiag, ni se naște ca Solie,
Coborând în lume Pacea, peste trista-i pribegie. (Geneza 3:15, Numeri 24:17)
Alexandra-Ligia Negru, Biserica „Betania”, Cluj-Napoca
Betleeme, Ți se-arată Căpetenia oștirii,
Cel a Cărui obârșie e din ziua veșniciei!
Cel a Cărui proslăvire umple-n lung și-n lat pământul
Și în care se-mplinește, neștirbit, întreg Cuvântul. (Iosua 5:13-15, Mica 5:2)
El e Laptele ce curge de prin dealuri depărtate,
Mustul cel din munți ce-adapă, lin, izvoarele curate,
El – Luceafăr ce răsare blând în inimile noastre,
Miel de jertfă ce se stinge ca un Soare, printre astre. (Ioel 3:18, 1Corinteni 10:4, 2Petru 1:19)
El nu vine ca un Rege, ori ca falnic Domnitor,
Nu s-a întrupat în leagăn sau în loc strălucitor,
Ci se naște printre vite, ca o pleavă, ca un ciob,
El – însuși Dumnezeirea – printre noi, ia chip de Rob. (Filipeni 2:6-8)
Împărați din Seba daruri Îi aduc și I se-nchină,
Magi, păstori, se înfioară sub a Slavei grea lumină.
Îngeri îi cinstesc venirea, oastea cerului proclamă:
„Pace fie între oameni, iar în locuri ‘nalte, slavă!” (Psalmii 72:10, Luca 2:8-20)
Căci ca Zorii dimineții ni s-a coborât Mesia,
Ca o ploaie care udă și străbate-adânc pustia…
Ca izvorul de sub Templu care în Sitim coboară,
Ca un Crin în văi de brusturi, ca balsamul pus pe rană. (Osea 6:3, Ioel 3:18, Cântarea Cântărilor 2:1)
Iar acum cel slab să zică: „Eu sunt tare în Hristos!”
Cel pribeag să-și afle pacea, cel străin – din nou un rost.
Domnul Dumnezeu aduce Mântuirea pe pământ,
Împlinită prin venirea Lui Mesia, Pruncul sfânt. (Ioel 3:10, Isaia 61:11)
